Biomecanica genunchiului

Anatomia si biomecanica genunchiului

Masajul locoregional: modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate.

Acest tip de structuri este reprezentat de extremitile osoase ale femurului, tibiei i rotulei. Femurul: este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara doua proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea superioara a tibiei.

Tehnici, actiune fiziologica, clasificari, efecte, i Biomecanica genunchiului Complexul anatomic al genunchiului realizeaza o parghie de gradul III, cu forta intre punctul de sprijin si cel de rezistenta fig. Alcatuirea sa ii confera o singura directie de miscare, si anume in plan sagital, in sensul flexie-extensie.

In realitate, datorita volutei condiliene, fexia-extensia se biomecanica genunchiului in jurul unui ax care se deplaseaza in sus si inapoi in flexie, si in sens invers in extensie. Pornind de la o extensie de °, flexia activa, atinge biomecanica genunchiului amplitudine de ° cand soldul este extins pana la ° cand soldul este flectatiar cea pasiva de c.

  1. Biomecanica Articulatiei Genunchiului | PDF
  2. Tratament congenital fals de shin articular
  3. Unguent pentru durere în articulația mâinii

Inceputul flexiei este insotita de o relaxare a ligamentului colateral biomecanica genunchiului si de o relaxare partiala a ligamentului incrucisat antero-extern. Condilul lateral ruleaza spre inapoi pe platoul tibial, pe o distanta de 1 cm in cursul primelor 15° de flexie. Condilul medial, retinut de ligamentul colateral medial nerelaxat, are o rulare limitata la cativa milimetri. Aceasta face ca in primele 20° de flexie sa apara o miscare de rotatie interna a biomecanica genunchiului sub femur.

De la flexie spre extensie- pana la °- condilii aluneca pe platoul ti­bial ; de la acest punct incepe rularea. Condilul lateral mai scurt isi termina mai repede cursa decat cel medial, sprijinindu-se pe calota condiliana, care intra in tensine.

Extensia completa nu devine posibila decat daca tibia se roteaza in jurul axului sau ver­tical cu 2 pana la 5° extern, pentru a da posibilitatea si condilului medial sa puna in tensiune calota condi­liana mediala, la capatul biomecanica genunchiului sale.

Aceasta este rotatia terminala de inchidere care blocheaza genunchiul in extensie.

  • Durere cu artroza genunchiului
  • Flexia — extensia este mişcarea principală.
  • Mai adaugam faptul ca, fiind o articulatie cu putina acoperire de tesut moale, cu abordare usoara, este utilizata de obicei pentru diverse studii articulare.
  • Structura si biomecanica articulatiei genunchiului Medicina Sportiva PanSportMedical
  • Anatomia Si Biomecanica Genunchiului | PDF

Pentru o noua flexie articulatia trebuie deschisa, actiune ce revine muschiului popliteu care initiaza miscarea; prin contractie sa determine o noua rotatie interna a tibiei: ligamentul incrucisat antero-extern si cel colateral-lateral se relaxeaza usor si flexia poate incepe.

Dispozitia anatomica a ligamentelor face ca axul miscarii de rotatie sa treaca prin glena tibiala mediala, in vecinatatea spinei tibiale.

Spre deosebire de biomecanica genunchiului colateral-lateral si incrucisat antero-extern care se relaxeaza partial,ligamentele colateral-medial si incrucisat postero-intern raman in tensiune in cursul flexiei. Condilul medial va fi mai strans atasat de platoul medial, pe cand condilul biomecanica genunchiului este fixat slab.

Biomecanica genunchiului

Din cauza acestor tensiuni ligamentare inegale, jumatatea externa a articulatiei este mai mobila decat cea interna. In cursul miscarii de rotatie, platoul tibial lateral descrie sub femur un arc de circumferinta, in timp ce biomecanica genunchiului medial se roteste pe loc, datorita micii libertati pe care i-o lasa ligamentul colateral-medial; ligamentul incrucisat postero-intern, cel mai intins, este cel mai apropiat de axul de rotatie. Rotatia automata se datoreaza : · lungimii mai mari a condilului femural medial; · concavitatii glenei tibiale mediale fata de convexitatea glenei laterale,care permite o alunecare mai mare spre posterior a condilului femural lateral ; · orientarii ligamentelor colaterale, oblicitatea celui lateral permitand o mai mare mobilitate condilului femural lateral; tensiunii ligamentului incrucisat antero-extern la sfarsitul extensiei; rotatia externa a tibiei il relaxeaza oferind posibilitatea unui grad de extensie in plus.

Aceasta corectie a valgus-ului fiziologic in cursul flexiei demonstreaza ca axul de flexie a genunchiului nu este strict orizontal, ci intr-un plan usor oblic inapoi si inauntru. Flexia este astfel o miscare complexa, care combina cele doua grade de libertate si o variatie in plan frontal a unghiului format de axele anatomice ale femurului si tibiei. La 90° flexie, rotatia interna realizeaza, alinierea sistemului extensor, punand pe aceeasi linie tuberozitatea tibila biomecanica genunchiului, central rotulei si axul femurului.

Astfel, rotatia externa se insoteste de o inclinare in varus a tibiei fig. Fiziologia meniscurilor.

biomecanica genunchiului

Deplasarile meniscurilor, in cursul miscarilor genunchiului, se fac pasiv prin impingerea lor de catre condilii femurali si active prin tractiunea lor : anterioara in extensie, de catre ligamentul jugal si aripioarele meniscorotuliene, si posterioara in flexie, prin expansiunea semitendinosului. Cursa meniscului medial este de 6 mm, iar a celui lateral de 12 mm.

biomecanica genunchiului

In rotatii menisciurile urmeaza, de asemenea, depla­sarile condililor pe glene. In rotatia externa - deci in miscarea spre interior a condililor femurali - meniscul lateral este tras spre partea ante­rioara a glenei tibiale, biomecanica genunchiului timp ce meniscul medial este tras acid hialuronic intraarticular. In timpul rotatiei interne meniscul medial este translat inainte, iar cel lateral este deplasat posterior.

De fapt, meniscurile se deplaseaza prin deformarea lor, avand punctele de insertie fixe. Se enumera cinci functii importante ale meniscuri­lor ; completeaza spatiul mort dintre femur si tibie ; in extensie condilii se gasesc pe glene, care au raza de curbura cea mai mare si meniscurile sunt strans interpuse intre suprafetele lor ceea ce favorizeaza transmiterea pe o suprafata mare a fortelor de compresiune ; in flexie, condilii femurali prezinta glenelor tibiale o raza de curbura mica, meniscurile pierd partial contactul, ceea ce, impreuna cu relaxarea partiala a unor ligamente, favo­rizeaza mobilitatea in detrimentul stabilitatii: centreaza femurul pe tibie in cursul miscarilor; participa la lubrifierea suprafetelor articulare ; joaca rolul de amortizor al socului intre extremitatile osoase ; impartind articulatia in doua etaje - femuro-meniscal si menisco-tibial transforma frecarea accentuata ce ar trebui sa se produca intre suprafetele articulare care aluneca in sens invers, intr-o frecare simpla in fiecare din cele doua compartimente articulare.

Rotula este atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian si aluneca biomecanica genunchiului suprafata trohleii femurale. Pornita din pozitia de hiperextensie, de deasupra suprafetei articulare unde o duce contractia cvadricepsuluiea intra articulațiile testului reumatic sunt normale contact cu femurul in treimea ei inferioara la inceputul flexiei, prin treimea rnedie intre 30 si 60° si pe fateta articulara superioara de la 60°.

biomecanica genunchiului

In plan sagital rotula se deplaseaza pe o distanta de doua ori mai mare decat lungimea sa descriind o curba spre trohleea femuralape o distanta ce variaza intre 5 si 7 cm. Verticala in extensie si paralela cu femurul, rotula biomecanica genunchiului orizontala cu fata biomecanica genunchiului privind in sus in flexie maxima si se aplica sub condilii femurali fig.

Aceasta translatie circumferentiala se face in jurul axului de flexie a articulatiei genunchiului. Deplasarea importanta este posibila datorita conexiunilor destul de intinse pe care rotula le are cu femurul.

In jurul rotulei, capsula articulara formeaza trei funduri de sac - unul subcvadricipital si doua laterorotuliene -care se modifica, in cursul flexiei. Atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian biomecanica genunchiului, in cursul miscarii de flexie rotula sufera o translatie circumferentiala in plan sagital si fata de tibie.

Anatomia si biomecanica genunchiului

Translatia biomecanica genunchiului face in lungul unui arc de cere cu centrul situat la nivelul tuberozitatii tibiale anterioare, a carui raza este egala cu lungimea ligamentului rotulian fig. Situata intre 0 si 60° flexie inaintea tuberozitatii anterioare, rotula ajunge la 60° exact deasupra acesteia.

Pana la 60° unghiul din planul sagital dintre tendonul cvadri-cipital-rotula si rotula-ligamentul rotulian este superior unghiului de flexie a genunchiului, ceea ce asigura cvadricepsului un important rol stabili­zator.

Continuand miscarea de flexie peste 60°, unghiul din planul sagital dintre axa cvadricepsului si a ligamentului rotulian va diminua mai repede decat unghiul de flexie a genunchiului. Miscarile de rotatie ale tibiei antreneaza si deplasarea rotulei. Rotatia interna, prin deplasarea condililor, antreneaza rotula in afara. Rotatia interna automata din cursul flexiei genunchiului reuseste astfel sa alinieze aparatul extensor, desfiintand unghiul deschis in afara ce exista in biomecanica genunchiului frontal intre tendonul cvadricipital si ligamentul rotulian.

In cursul rotatiei externe a tibiei, rotatia interna a condilior femurali va antrena rotula intr-o deplasare de aceeasi parte. Vom enumera sase functii ale rotulei : Functia primordiala este aceea de a intari forta cvadricepsului. Aceasta indica faptul ea activitatea cvadricepsului intruneste conditii optime la un grad mic de flexie 25°care corespunde pozitiei genunchiului in biomecanica genunchiului mersului.

Centralizeaza fortele divergente ale biomecanica genunchiului patru portiuni ale cva­dricepsului, transmitandu-le ligamentului rotulian ; in felul acesta este evitiaza luxatia tendonului.

Pentru o mai buna intelegere a biomecanicii articulatiei genunchiului este necesar sa amintim rolul altor elemente anatomice cum ar fi meniscurile sau fibrocartilajele articulare, ligamentul colateral lateral, ligamentul colateral medial, ligamentul rotulei, ligamentele incrucisate anterior si posterior.

Lubrifierea articulatiei genunchiului. Ceea ce domina fiziologia miscarii articulare este coeficientul de frecare, deosebit de scazut mai mic decat acela al frecarii dintre patine si gheata pe are aluneca. Frecarea, neglijabila pentru miscarea biomecanica genunchiului rulare, este prezenta odata cu aparitia miscarii de alunecare. Spre deosebire de un lagar mecanic, care se roteaza biomecanica genunchiului si cu viteze biomecanica genunchiului, articulatia genunchiului – ca dealtfel toate articulatiile umane - oscileaza biomecanica genunchiului, viteza scazand pana la 0 atunci cand se schimba sensul miscarii.

De asemenea, regimul de pre­siune pe care-l suporta articulatia variaza, miscarea biomecanica genunchiului uneori sub presiunea importanta a greutatii corpului, alteori, cand membrul este oscilant, remediu pentru boala articulațiilor mâinilor sub presiunea mai mica, creata de contractia musculara.

Anatomia Si Biomecanica Genunchiului

Fenomenele de lubrifiere articulara sunt strans legate de aceste caracteristici mecanice, ca si de proprietatile fizice, chimice si fiziologice ale constituentilor articulari. Suprafetele portante sunt acoperite de cartilajul articular - cuzinetul lagarelor mecanice - fin polizat.

Cartilajul este elastic, fiind deformabil atat in sens verti­cal cat si transversal. Gradul sau de elasticitate diminueaza daca incarcarea sa dureaza biomecanica genunchiului o anumita limita, deci elasticitatea biomecanica genunchiului scade de unde si interesul unei functionari intermitente.

Asocierea deformarii verticale cu cea transversala, in incarcare si in mers, asigura etalarea suprafetelor de contact.

Datorita porozitatii sale, cartilajul functioneaza ca un burete. Acest sistem de pompa este indispensabil atat nutritiei cartilajului, cat si unei eficiente lubrifieri articulare.

biomecanica genunchiului

Lubrifiantul - lichidul sinovial - este in cantitate de ml pe intreaga suprafata a articulatiei genunchiului. Constituit dintr-un dializat de plasma sanguina.

Biomecanica genunchiului

Se deosebeste de plasma prin marea sa viscozitate, prin numarul mic de celule, printr-o concentratie mai redusa si o distributie electroforetica deosebita a proteinelor sale. Biomecanica genunchiului genunchiului. Conformatia anatomica complexa a genunchiului concura nu numai la realizarea unei ample imobilitati, ci da si posibilitatea obtinerii unei importante stabilitati articulare. Din acest punct de vedere se poate considera ca genunchiul este alcatuit dintr-un pivot central - ligamentele incrucisate leziunile articulare și tratamentul acestora si din formatiuni capsulo-liga-mentare.

Ligamentele colaterale controleaza stabilitatea in varum-valgum, iar capsula si ligamentele in totalitate, pe cea rotativa. Stabilitatea pasiva a genunchiului, in toate directiile, este asigurata de mai multe formatiuni capsulo-ligamentare — element preferential pus imediat in tensiune— si de altele de ajutor si intarire, care intra in actiune cand elementul prefe­rential este insuficient.

Rolul de stabilizator al ligamentelor incrucisate este legat de variatiile lor de directie si tensiune. In hiperextensie, ambele ligamente incrucisate sunt in tensiune, cel anterior sprijinindu-se in scobitura intercondiliana fig. In cursul flexiei fig. In flexia completa ligamentul incrucisat postero-intern este vertical, iar cel antero-extern, relaxat fig.

biomecanica genunchiului

Deoarece fibrele ligamentelor incrucisate nu au toate aceeasi lungime si directie, Fig. Cele doua ligamente incrucisate nu sufera modificari in lungime, atat timp cat cei doi condili femurali sunt in contact biomecanica genunchiului cele doua platouri tibiale. Fiecare ligament - element de stabilitate pasiva - este intarit de un grup muscular element de stabilitate activa. Ligamentul colateral peronier face parte, impreuna cu tendonul popliteului, tractul ilio-tibial si tendonul bicepsului, din aparatul stabilizator lateral.

Aparatul medial este reprezentat de insertiile complexe ale semimembranosului si ale ligamentului colateral tibial.

Rolul elementelor anatomice in biomecanica genunchiului

Regiunea posterioara biomecanica genunchiului afla sub controlul semimembranosului, popliteului si al gemenilor, care, nu numai ca stabilizeaza capsula, dar produc si tractiuni pe meniscul lateral si medial in cursul flexiei. Medial, genunchiul are o arie mai putin protejata, situata intre semitendinos si semimembranosul posterior - arie care este mai vulnerabila la traumatisme.

Stabilitatea genunchiului in extensie este o problema relativ simpla ca urmare a absentei rotatiei axiale. In hiperextensie fig. In rectitudine fig.

Anatomia si biomecanica genunchiului

Stabilitatea este asigurata de contractia statica a cvadricepsului. In plan frontal, pe langa elementele pasive capsulo-ligamentare de stabilitate, intervine biomecanica genunchiului tensorul faseiei lata.

Acest muschi biarticular formeaza, impreuna cu marele fesier si bandeleta ilio-tibiala, ceea ce autorii de limba franceza denumesc ,deltoidul fesier', care intervine atat in echilibrul soldului, cat si in cel al genun­chiului. Stabilitatea genunchiului in flexie, mai ales in timpul sprijinului uniped, devine mult mai complexa, caci necesita controlul concomitent al gradului de flexie, de rotatie axiala si de deviere laterala in varum sau in valgum. Exista doua pozitii biomecanica genunchiului de stabilitate a genunchiului in diverse grade de flexie: · pozitia de flexie - valgum - rotatie externa fig.

In mod normal, rotatia externa antreneaza. Aceste modificari ale axelor femuro-tibiale in cursul miscarilor de rotatie devin importante pentru stabilitatea articulatiei. In pozitia de flexie - valgum - rotatie externa, rotatia externa si valgum se blocheaza reciproc. Pentru ca o noua flexie sa fie posibila, este necesara o diminuare fie a valgum-ului fie a rotatiei externe.

In pozitia de flexie - varum - rotatie interna se realizeaza acelasi echilibru, orice tendinta de varum fiind blocata de rotatia interna si invers. Pentru ca o noua flexie sa fie posibila, este necesara o diminuare fie a varum-ului, fie a rotatiei interne.

Controlul activ al stabilitatii flexiei este asigurat de cvadriceps fig.

Asevedeași